sodom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SODÓM s. n. (
Pop.) Mulțime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva). ♦ Prăpăd, nenorocire, pustiire;
p. ext. potop. – Din
sl. Sodomŭ.sodom (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sodóm (sodomuri), s. n. –
1. Nenorocire, prăpăd, pustiire. –
2. Calamitate, catastrofă. –
3. Cantitate mare, sodom. –
Var. sudom, sudum și
der. Sl. Sodomŭ (Tiktin; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 175). –
Der. sodomi, vb. (a distruge, a nimici, a prăpădi);
sodomie, s. f. (perversiune sexuală), din
gr. σοδομία (
sec. XVII);
sodomlenesc, adj. (sodomit),
sec. XVII,
înv.;
sodomit, s. m. (persoană care practică sodomia), din
fr. sodomite.sodom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sodóm (
pop.)
s. n.sodom (Dicționaru limbii românești, 1939)sodóm (Munt.) și
sudóm (Olt. Trans.) n., pl.
urĭ și
oame (d.
Sodóm, vechiu nume al
Sodomeĭ, orașu cel nimicit din Scriptură; gr.
Sódoma, vsl.
sodomŭ; rus.
sodóm, gălăgie. V. și
sumedenie). Mare surpătură, dezastru, catastrofă.
Fig. Mare mulțime, sumedenie:
sodom de case (Vlah. Rom. Pit. 177),
de colorĭ (ChN. 1, 122),
de pește (Sadov. VR. 1920, 9, 362). – Și
sudúm (Prah. în BSG. 1922, 163). În Munt. vest
sodom, surpătură, loc surpat:
De om cite șapte palme (de pămînt),
Numai rîpe și sodoame (P. P. în Cod. M. 95). V.
ĭudă, jirfă.sodom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sodom n. pop.
1. mare nenorocire:
urgie și greu sodom; 2. mulțime nenumărată:
atâta sodom de case. [Termen identic cu
Sodoma, reminiscență din sf. Scriptură (v.
sudum)].
sodom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SODÓM s. n. (
Pop.) Mulțime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva), Prăpăd, nenorocire, pustiire;
p. ext. potop. — Din
sl. Sodomŭ.