sodiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓDIU s. n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv; natriu. – Din
fr. sodium.sodiu (Dicționar de neologisme, 1986)SÓDIU s.n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu. [Pron.
-diu. / < fr.
sodium].
sodiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÓDIU s. n. element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu. (< fr.
sodium)
sodiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sódiu [
diu pron. diu]
s. n.,
art. sódiul; simb. Nasodiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sodiu m. metal alb, moale ca ceara, foarte oxidabil, având lustrul și coloarea argintului (descoperit în 1807 de chimistul englez Davy).
sodiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÓDIU s. n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv; natriu. — Din
fr. sodium.sodiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*sódiŭ n. (d.
sodă; lat. științific
sodium).
Chim. Un corp simplu monovalent metalic care e baza sodeĭ. Nu e liber în natură, ci e supt formă de sare (clorură saŭ sare marină și sare gemă, azotat, carbonat, sulfat de sodiu). A fost izolat și numit așa de Davy la 1807. E solid, cu luciŭ argintiŭ cînd s’a tăiat de curînd și cenușiŭ cînd se oxidează. La temperatura ordinară e moale ca ceara, la Oº e dur și sfărămicĭos. Se descompune violent în apă, iar în aer umed se preface răpede în sodă caustică. Are o greutate atomică de 23 și o densitate de 0,91. Se topește la 95º,6. Se numește și
natriŭ. V.
potasiŭ.