sociabilitate - explicat in DEX

sociabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi sociabil; comunicativitate. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociabilité.

sociabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SOCIABILITÁTE s.f. Însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ♦ Însușirea, caracterul omului de a fi sociabil. ♦ (Biol.) Dispersarea indivizilor aceleiași specii într-o grupare vegetală. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociabilité].

sociabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOCIABILITÁTE s. f. 1. însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ◊ comunicativitate. 2. (biol.) mod de grupare a indivizilor unei specii vegetale în cadrul unui habitat. (< fr. sociabilité)

sociabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sociabilitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. sociabilitắții

sociabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sociabilitáte f. (d. sociabil; fr. sociabilité). Calitatea de a fi sociabil.

sociabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sociabilitate f. 1. aptitudine de a trăi în societate; 2. calitatea persoanei sociabile.

sociabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi sociabil; comunicativitate. [Pr.: -ci-a-] — Din fr. sociabilité.