sociabil - explicat in DEX

sociabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relații permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relațiile cu semenii săi, care se împrietenește ușor cu alții; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis.

sociabil (Dicționar de neologisme, 1986)
SOCIÁBIL, -Ă adj. (Despre oameni) Capabil să trăiască în societate. ♦ Prietenos, apropiat, comunicativ. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociable, lat. sociabilis < socius – tovarăș].

sociabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOCIÁBIL, -Ă adj. (despre oameni) capabil să trăiască în societate. ◊ prietenos, apropiat, comunicativ. (< fr. sociable, lat. sociabilis)

sociabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sociábil (-ci-a-) adj. m., pl. sociábili; f. sociábilă, pl. sociábile

sociabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sociábil, -ă adj. (lat. sociabilis. V. soț). Făcut p. a trăĭ în societate: omu e un animal esențialmente sociabil. Care nu fuge de lume, care te primește bine, amabil: acest om nu e sociabil. V. sălbatic.

sociabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sociabil n. 1. născut spre a trăi în societate: 2. cu care e ușor de a trăi: om sociabil.

sociabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relații permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relațiile cu semenii săi, care se împrietenește ușor cu alții; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] — Din fr. sociable, lat. sociabilis.