sobușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SOBUȘÓARĂ,sobușoare, s. f. Sobiță. – Sobă1 + suf. -ușoară.
sobușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sobușoáră (rar) s. f., g.-d. art. sobușoárei; pl. sobușoáre
sobușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SOBUȘOÁRĂ,sobușoare, s. f. Sobiță. — Sobă1 + suf. -ușoară.