sobru - explicat in DEX

sobru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÓBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din fr. sobre, lat. sobrius.

sobru (Dicționar de neologisme, 1986)
SÓBRU, -Ă adj. 1. Fără ornamente; simplu. 2. Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. [< fr. sobre, cf. lat. sobrius].

sobru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÓBRU, -Ă adj. 1. lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. care păstrează măsura; cumpătat, moderat. (< fr. sobre, lat. sobrius)

sobru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sóbru (so-bru) adj. m., pl. sóbri; f. sóbră, pl. sóbre

sobru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sóbru, -ă adj. (fr. sobre, d. lat. sobrius. Cp. cu propriŭ). Cumpătat (moderat) la mîncare și băutură.

sobru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sobru a. cumpătat (= fr. sobre).

sobru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÓBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente inutile; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. — Din fr. sobre, lat. sobrius.