sobornic - explicat in DEX

sobornic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
SOBÓRNIC, SOBÓRNICĂ, sobórnici, sobórnice, adj. (Var.) Sobornicesc. (sobor + suf. -nic)

sobornic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOBÓRNIC, -Ă, sobornici, -ce, adj. (Înv.) Ecumenic; sinodal. – Din sl. sŭborĩnŭ.

sobornic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sobórnic (înv.) adj. m., pl. sobórnici; f. sobórnică, pl. sobórnice

sobornic (Dicționaru limbii românești, 1939)
sobórnic și -icésc, -eáscă adj. (vsl. sŭborĭnŭ, rus. sobórnyĭ, de sobor). Vechĭ. Sinodal, de sobor, conform soboruluĭ: sobornicească biserică.

sobornic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOBÓRNIC, -Ă, sobornici, -ce, adj. (înv.) Ecumenic; sinodal. — Din sl. sŭborĭnŭ.