sobiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SOBÍȚĂ,sobițe, s. f. Diminutiv al lui sobă1; sobușoară. – Sobă1 + suf. -iță.
sobiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sobíță s. f., g.-d. art. sobíței; pl. sobíțe
sobiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SOBÍȚĂ,sobițe, s. f. Diminutiv al lui sobă1; sobușoară. — Sobă1 + suf. -iță.