sobă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓBĂ1, sobe, s. f. Instalație pentru încălzit (cu lemne, cărbuni, gaze etc.) încăperile de locuit sau pentru gătit, făcută din cărămidă, din teracotă, din fier sau din fontă. – Din
tc. soba.sobă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓBĂ2, sobe, s. f. (
Reg.) Cameră, odaie de locuit. – Din
magh. szoba.sobă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sóbă (-be), s. f. –
1. Instalație pentru încălzit încăperile sau pentru gătit. –
2. (
Trans.,
Olt.) Cameră, locuință. –
Mr.,
megl. sobă. Tc.,
bg. soba (Roesler 602; Tiktin; Ronzevalle 111),
cf. mag. szoba, ngr. σόμπα. –
Der. sobar, s. m. (fabricant sau instalator de sobe).
sobă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sóbă s. f.,
g.-d. art. sóbei; pl. sóbesobă (Dicționaru limbii românești, 1939)sóbă f, pl.
e (ung.
szoba, cameră, odaĭe,
szap, sobă, d. vgerm.
stuba, ngerm.
stube, ol.
stove, stoof, engl.
stove [vechĭ
stofe], la început „cameră de baĭe”, apoĭ „cameră cu sobă”, apoĭ „cameră”. În general; sîrb.
soba, cameră, bg.
soba, sobă, cameră, turc.
sobu, sobă; vsl.
istŭba, cort, rus.
izbá, casă țărănească compusă dintr’o singură cameră; it.
stufa, sobă, etuvă, pv.
estuba, fr.
étuve, mlat.
stuba, stuffa, ngr.
stúfa. V.
etuvă, stufat. Cp. și cu
ștĭubeĭ).
Ban. Olt. Trans. Odaĭe, cameră:
tună'n sobă (intră’n odaĭe).
Munt. Mold. Un aparat (ca un fel de cuptor mic) compus din cărămizĭ și olane care servește la încălzit camerele (Astăzĭ există și sobe de fer mobile încălzite cu lemne, cărbunĭ, gaz orĭ electricitate):
a ședea la gura sobeĭ. Sobă oarbă, sobă a căreĭ gură e în odaĭa de alăturĭ.
sobă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sobă f.
1. cuptor ce servă a încălzi o cameră;
2. (Banat) cameră:
a umplut o sobă de aur ȚICHINDEAL. [Ung. SZOBA, cameră (SZAP, sobă)].
sobă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÓBĂ1, sobe, s. f. Instalație pentru încălzit (cu lemne, cărbuni, gaze etc.) încăperile de locuit sau pentru gătit, construită din cărămidă, din teracotă, din fier sau din fontă. — Din
tc. soba.sobă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÓBĂ2, sobe, s. f. (
Reg.) Cameră, odaie de locuit. — Din
magh. szoba.