soage (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)soáge (-og, -os), vb. – A modela, a da formă aluatului de pîine. –
Var. soga, sogi, (în)so(l)ga. Lat. subigĕre (Pușcariu,
ZRPh., XXXIII, 232; Pop,
Dacor., VIII, 82-93; REW 8372),
cf. sp. sobar. În
Trans., participiul nu se întrebuințează.
soage (Dicționaru limbii românești, 1939)soáge, V.
sog.