soacră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOÁCRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊
Soacră-mare = mama mirelui.
Soacră-mică = mama miresei. –
Lat. socra (=
socrus).soacră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)soácră (soa-cră) s. f.,
g.-d. art. soácrei; pl. soácresoacră (Dicționaru limbii românești, 1939)soácră (
oa dift.) f., pl.
e (lat
sŏcrus, soacră, pop.
sŏcra. V.
socru). Mama soțuluĭ orĭ soțiiĭ, față de
ginere saŭ de
noră. Fig. Femeĭe cicălitoare.
Soacră mare, mama mireluĭ.
soacră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)soacră f. mama soției sau a bărbatului. [Lat. SOCRA].
soacră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOÁCRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ♦
Soacră-mare = mama mirelui.
Soacră-mică = mama miresei. —
Lat. socra (=
socrus).