soțior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SOȚIÓR,soțiori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui soț. [Pr.: -ți-or] – Soț + suf. -ior.
soțior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) soțiór (pop.) (-ți-or) s. m., pl. soțióri
soțior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SOȚIÓR,soțiori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui soț. [Pr.: -ți-or] — Soț + suf. -ior.