soțioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SOȚIOÁRĂ,soțioare, s. f. Diminutiv al lui soție. [Pr.: -ți-oa-] – Soție + suf. -ioară.
soțioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) soțioáră (pop., fam.) (-ți-oa-) s. f., g.-d. art. soțioárei; pl. soțioáre
soțioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SOȚIOÁRĂ,soțioare, s. f. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui soție. [Pr.: -ți-oa-] — Soție + suf. -ioară.