snopușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SNOPUȘÓR,snopușori, s. m. Diminutiv al lui snop; snopuleț. – Snop + suf. -ușor.
snopușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) snopușór s. m., pl. snopușóri
snopușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SNOPUȘÓR,snopușori, s. m. Diminutiv al lui snop; snopuleț. — Snop + suf. -ușor.