smuls (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMULS1 s. n. Smulgere. –
V. smulge.smuls (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMÚLS2, -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină).
2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (
1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat,
n.)
S-a calificat la smuls în finală. –
V. smulge.smuls (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smuls s. n.smuls (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMULS1 s. n. Smulgere. —
V. smulge.smuls (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMULS2, -Ă, smulși, -se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină).
2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în care se află fixat. ♦ (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (
1) cu ambele brațe printr-o singură mișcare continuă. ◊ (Substantivat,
n.)
S-a calificat la smuls în finală. —
V. smulge.