smulge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMÚLGE, smulg, vb. III.
1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊
Expr. A-și smulge părul (din cap) sau
a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte supărat. ♦ (
Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦
Tranz. și
refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află.
2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊
Expr. A smulge (pe cineva)
din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte.
3. Tranz. și
refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă.
4. Tranz. și
refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [
Perf. s. smulséi, part. smuls și (
înv. și
reg.)
smult] –
Lat. *exmulgere.smulge (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)smúlge (-g, -ls), vb. – A trage cu putere, a scoate, a extrage. –
Var. zmulge și
der. Mr. zmulgu, zmulșu, zmuldzire, megl. smulg(iri). Lat. *
exmulgĕre (Cihac, I, 172; Philippide,
Principii, 44; Pușcariu 1944; Candrea-Dens., 1167; REW 2864),
cf. it. smungere „a suge”,
astur. esmucir „a mulge” și
mulge. Legătura cu *
exvellĕre, prin intermediul formei *
*exvulsum (Crețu 369) este o ipoteză inutilă. –
Der. smultură, s. f. (șuviță, smoc de lînă; persoană pletoasă);
smuntură, s. f. (
Trans., lînă tunsă);
smuncea, s. f. (
Mold., vargă, nuia), prin contaminare cu
smicea.smulge (Dicționar de argou al limbii române, 2007)smulge, smulg v. r. a pleca
smulge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smúlge (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. smulg, imperf. 3
sg. smulgeá, perf. s. 1
sg. smulséi, 1
pl. smúlserăm; part. smulssmulge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smulge v.
1. a trage cu putere:
a smulge buruieni; 2. a rupe cu violență:
i-a smuls părul. (Primitiv termen ciobănesc: a smulge tare, de unde a trage cu violență (cf.
smăcinà)].
smulge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMÚLGE, smulg, vb. III.
1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a de¬plasa din locul unde se află. ◊
Expr. A-și smulge părul (din cap) sau
a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (
Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦
Tranz. și
refl. A (se) desprinde (brusc) din locui unde se află.
2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța ◊
Expr. A smulge (pe cineva)
din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte.
3. Tranz. și
refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă.
4. Tranz. și
refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [
Perf. s. smulsei, part. smuls și (
înv. și
reg.)
smult] —
Lat. *
exmulgere.