smucitură - explicat in DEX

smucitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit¹. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] – Smuci + suf. -tură.

smucitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri

smucitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit¹. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] — Smuci + suf. -tură.