smuceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SMUCEÁLĂ,smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smâceálă, smunceálă s. f.] – Smuci + suf. -eală.
smuceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) smuceálă s. f., g.-d. art. smucélii; pl. smucéli
smuceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SMUCEÁLĂ,smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceálă, smunceálă s. f. ] — Smuci + suf. -eală.