smetie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)SMÉTIE, smétii, s. f. (
Mold.,
Var.) Zmetie. (
cf. zmetie)
smetie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)smétie, smétii, s.f. (reg.) băț (folosit la îmblătitul grâului).
smetie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)smétie (-ii), s. f. – (
Mold.) Par, prăjină. –
Var. zmetie. Sl. sŭmetije, rus. smetie (Scriban).
smetie (Dicționaru limbii românești, 1939)smetíe și
zmetíe f. (vsl.
sŭmetiĭe, rus.
smétĭe, gunoĭ măturat; ceh.
metia, dim.
metelka, nuĭa, vargă; bg. rus.
metla, mătură; bg.
po-mét, coadă de mătură de curte. V.
mătură).
Munt. Mold. sud. Prăjină, nuĭa, vargă (la Cod. = peleacă, „prăjină pentru bătaĭe”).-
Pe atuncĭ nu eraŭ puștĭ de astea de un cot; Negrilă avea o pușcă cît o smetie (Sov. 27).
Să-ĭ ție mănunchĭu de smetiĭ (ca să-ĭ bată. Lung. 71).