smerenie - explicat in DEX

smerenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SMERÉNIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din sl. sŭmĕrjenije.

smerenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
smerénie (-ni-e) s. f., art. smerénia (-ni-a), g.-d. smerénii, art. smeréniei

smerenie (Dicționaru limbii românești, 1939)
smerénie f. (vsl. sŭmĭerĭeniĭe). Modestie, umilință: smerenia sihastrului.

smerenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
smerenie f. umilință. [Slav. SŬMIERIENIIE].

smerenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SMERÉNIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. — Din si. sŭmĕrjenije.