șmecherie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘMECHERÍE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher. ♦ Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. –
Șmecher +
suf. -ie.