smead (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMEAD1 s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. –
Cf. rus. sned'.smead (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMEAD2, -Ă, smezi, -de, adj. (Despre oameni) Cu fața negricioasă și palidă; (despre fața oamenilor) negricios și palid. – Din
sl. smĕdŭ.smead (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)smead (-dă), adj. – Culoarea tenului unei persoane cu piele maronie. –
Var. smad. Sl. smĕdŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 351; Conev 97),
cf. ceh. smĕdy „brunet”,
sb. smegj „brunet”.
smead (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smead1 adj. m.,
pl. smezi; f. smeádă, pl. smédesmead (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smead2 (nadă pentru pești)
s. n.smead (Dicționaru limbii românești, 1939)smead, -ă adj., pl.
smezĭ, smede (vsl.
smĭedŭ, oacheș). Între oacheș și bălan, nicĭ întunecat, nicĭ blond:
om smead, față smeadă. Rasa smeadă,
rasa galbenă. — În nord
smad, smadă, pl. tot -
ezĭ, -ede.smead (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smead a. ars sau înnegrit de soare. [Slav. SMIEDŬ, oacheș].
smead (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMEAD1 s. n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undița. —
Cf. rus. s n e d'.
smead (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMEAD2, -Ă, smezi, -de, adj. (Despre oameni) Cu fața negricioasă și palidă; (despre fața oamenilor) negricios și palid. — Din
sl. smĕdŭ.