smarand (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMARÁND s. n. v. smarald.smarand (Dicționar de neologisme, 1986)SMARÁND s.n. v.
smarald.
smarand (Dicționaru limbii românești, 1939)smaránd și
zm- n., pl.
e și
urĭ (ngr.
smarágdi, vgr.
smáragdos; lat.
smarágdus, it.
smeraldo, fr.
émeraude, sp.
esmeralda. În vechime însemna „un fel de spat orĭ de cristal verzuĭ”). Corindon verde, care provine dintr’un oxid de aluminiŭ colorat de un oxid metalic. – Și -
agd (biblia 1688; Dos.) și -
ald (Al.). — Cea maĭ mare bucată de sm. e la muzeu Britanic (423 de grame).
smarand (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smarand n. numele popular al smaragdului:
pasăre cu ochii de smarand ISP. [Gr. mod.].
smarand (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMARÁND s. n. v. smarald.