smântânică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMÂNTÂNÍCĂ, smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui
smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod
(Gallium cruciata). –
Smântână +
suf. -ică.