smag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)smag (-guri), s. n. –
1. Savoare, gust. –
2. (
Arg.) Feciorie. –
Var. smah, șmac, șmah. Germ. Geschmach, prin intermediul
pol.,
rut. smak (Candrea; Scriban,
Arhiva, 1913;
cf. Pașca,
Dacor., Dacor., VII, 407).
smag (Dicționaru limbii românești, 1939)smag, V.
smac.