slădărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLĂDĂRÍE, slădării, s. f. (
Reg.) Clădire, încăpere special amenajată în care se prepară sladul. –
Slad +
suf. -ărie.slădărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slădăríe (
reg.)
s. f.,
art. slădăría, g.-d. art. slădăríei; pl. slădăríi, art. slădăríileslădărie (Dicționaru limbii românești, 1939)slădăríe f. (d.
slad). Depozit (pivniță) de slad, sladnită.
slădărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLĂDĂRÍE, slădării, s. f. (
Reg.) Clădire, încăpere special amenajată în care se prepară sladul. —
Slad +
suf. -
ărie.