slăbuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SLĂBÚȚ, -Ă,slăbuți, -e, adj. Diminutiv al lui slab. – Slab + suf. -uț.
slăbuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) slăbúț adj. m., pl. slăbúți; f. slăbúță, pl. slăbúțe
slăbuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SLĂBÚȚ, -Ă,slăbuți, -e, adj. Diminutiv al lui slab. — Slab + suf. -uț.