slut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLUT, -Ă, sluți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit;
p. ext. (om) foarte urât, hâd. –
Cf. ucr. slutyj.slut (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)slut (-tă), adj. – Urît, monstruos, diform, oribil.
Sb. sluta (Miklosich,
Slaw. Elem., 46; Scriban).
Der. din
bg. splut „putred” (Cihac, II, 360), nu este probabilă.
Rut. sluta, slutyi ar putea să nu provină din
rom. (
cf. Candrea,
Elemente, 409). –
Der. sluți (
var. sluti),
vb. (a urîți, a desfigura);
sluțenie (
var. slutenie),
s. f. (urîțenie; pocitanie, lighioană);
sluțitură, s. f. (hîrcă, hîzenie).
slut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slut adj. m.,
s. m.,
pl. sluți; adj. f.,
s. f. slútă, pl. slúteslut (Dicționaru limbii românești, 1939)slut, -ă adj. (rut.
slutlĭ, paralizat, sîrb.
sluta, imbecil, prost).
Vechĭ. Mutilat (V.
calic).
Azĭ. Foarte urît:
o femeĭe slută. Loc. Sutele mărită slutele (saŭ
mutele)
și miile urgiile, fetele cu zestre se mărită maĭ ușor de cît cele-lalte. Adv.
A te uita slut la cineva. Slut la Prut (fiindcă de la 1812 plnă la 1918, Prutu forma hotaru spre Rusia), situațiunea politică se întunecă, sosește oastea rusească contra Turcilor.
Fig. Afacerile se încurcă, se ivește primejdia!
slut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slut a.
1. schilod;
2. urît:
ăst pitic slut și șchiop OD. [Origină necunoscută]. V.
Prut.slut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLUT, -Ă, sluți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit;
p. ext. (om) foarte urât, hâd. —
Cf. ucr. slutyj.