slujbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLÚJBĂ, slujbe, s. f. I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post. ◊
Expr. A fi (sau
a se pune)
în slujba cuiva (sau
a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză. (
Înv.)
A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ (
Pop.) Stagiu militar.
2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ (
Înv.) Serviciu făcut cuiva.
II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din
sl. služĩba.slujbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slújbă s. f.,
g.-d. art. slújbei; pl. slújbeslujbă (Dicționaru limbii românești, 1939)slújbă f., pl.
e (vsl.
služĭba, bg. rus.
služba). Serviciŭ, muncă împlinită:
am sfirșit slujba pe ziŭa de azĭ. Funcțiune:
a umbla după (a intra în, a pune în) slujbă. Serviciŭ, ramură administrativă (Vechĭ):
slujba oĭerituluĭ. Serviciŭ divin:
cînd se face slujba la biserică. Fam. Slujba-ĭ slujbă, și drujba-ĭ drujbă, una-ĭ serviciu, alta prietenia. – Dim. -
uliță, -ușoară, pl.
e.slujbă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slujbă f.
1. funcțiune:
l´a pus în slujbă; 2. serviciu:
slujba armatei; 3. serviciu divin, liturghie:
când se sfârși dumnezeiasca slujbă OD. [Slav. SLUJIBA, serviciu (profan sau religios)].
slujbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLÚJBĂ, slujbe, s. f. I. 1. Activitate, îndeletnicire, muncă de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post. ◊
Expr. A fi (sau
a se pune)
în slujba cuiva (sau
a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză. (
înv.)
A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ (
Pop.) Stagiu militar.
2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ (
înv.) Serviciu făcut cuiva.
II. îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. — Din
sl. služĭba.