slin - explicat in DEX

slin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLÍN, slinuri, s. n. (Reg.) Strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate; jeg. [Var.: slim s. n.] – Din scr. slina.

slin (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
slin, slinuri, s.n. 1. (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate la vreme. 2. (înv.; în forma: slim) aluviuni care fertilizează solul prin cantitatea mare de materii organice conținute. 3. (reg.) cerumen. 4. (reg.) uger.

slin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
slin (-nuri), s. n. – Murdărie, jeg. – Var. slim(ă). V. germ. › germ. Schlein „mucozitate”, prin intermediul slov., sb. slina. – Der. slinos (var. slimos), adj. (murdar, jegos); slinui, vb. (a murdări).

slin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slin (reg.) s. n., pl. slínuri

slin (Dicționaru limbii românești, 1939)
slin (Mold. sud) n. și slínă (Munt.) f. (bg. sîrb. rus. slina, scuĭpat, bale, ngerm. slim, azĭ schleim, mucozitate). Unsoare care se prinde de haĭne, de păr (soaĭe), de mașinĭ ș. a. – În Mold. nord. slim. În Olt. tot slim, ceara din urechĭ (rev. I. Crg. 7, 155). V. lip.

slin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLIN, slinuri, s. n. (Reg.) Strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult folosite și necurățate; jeg. [Var.: slim s. n.] — Din sb. slina.