slimuì - explicat in DEX

slimui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLIMUÍ, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. – Et. nec.

slimui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
slimuí², slimuiésc, vb. IV (reg.) a (se) umple de slin.

slimui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slimuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slimuiésc, imperf. 3 sg. slimuiá; conj. prez. 3 să slimuiáscă

slimui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLIMUÍ, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. — Et. nec.

slimuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slimuì v. od. a sfătui: (planul) ce asupra țării sale Ungurii au slimuit NEGR. [Vechiu-rom. slim, sfat: origină necunoscută].