slimui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLIMUÍ, slimuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. –
Et. nec.slimui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)slimuí2,
slimuiésc, vb. IV (reg.) a (se) umple de slin.
slimui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slimuí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. slimuiésc, imperf. 3
sg. slimuiá; conj. prez. 3
să slimuiáscăslimui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLIMUÍ, slimuiesc, vb. IV.
Tranz. (
înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. —
Et. nec.slimuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slimuì v. od. a sfătui:
(planul) ce asupra țării sale Ungurii au slimuit NEGR. [Vechiu-rom.
slim, sfat: origină necunoscută].