slavon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLAVÓN, -Ă, slavoni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (
Înv.) Slav (
1).
2. Adj. Care aparține slavilor (
1), referitor la slavi; slav (
2), slavic, slavonesc, slavonicesc. ◊
Limba slavonă (și substantivat,
f.) = limba slavă bisericească și literară care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. – Din
fr. slavon.