slavic - explicat in DEX

slavic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLÁVIC, -Ă, slavici, -ce, adj. (Înv.) Slav (2). – Slav + suf. -ic.

slavic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slávic (înv.) adj. m., pl. slávici; f. slávică, pl. slávice

slavic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*slávic, -ă adj. (d. Slav cu sufixu noŭ -ic). Al Slavilor, slavonesc, slovenesc: limbile slavice. Adv. A vorbi slavic.

slavic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slavic a. ce ține de slavi: limbi slavice: rusa, polona, boema, bulgara și sârba.

slavic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLÁVIC, -Ă, slavici, -ce, adj. (înv.) Slav (2). — Slav + suf. -ic.