slai - explicat in DEX

slai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLÁI, slaiuri, s. n. (Pop.) 1. Fiecare dintre cele două scânduri care leagă tălpile unei sănii; oplean. 2. Fiecare dintre scândurile care formează părțile laterale ale unei ambarcații. ♦ Scândura care formează marginea de sus a unei luntre. 3. Poliță în perete pe care se țin lucruri de gospodărie. 4. Fiecare dintre stâlpii care susțin podul morii. – Et. nec.

slai (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
slai, sláiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele două scânduri care leagă tălpile unei sănii; oplean. 2. fiecare dintre scândurile care formează părțile laterale ale unei ambarcații; scândura care formează marginea de sus a unei luntri; usnă. 3. poliță în perete pe care se țin lucruri de gospodărie 4. fiecare dintre stâlpii care susțin podul morii. 5. bancă transversală făcută dintr-o scândură lată și fixată în partea dinapoi a unei bărci. 6. fiecare dintre tăbliile sau dintre cele două scânduri care leagă tăbliile patului. 7. ghizdurile din bârne ale unei fântâni. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul în care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scânduri, care transportă apa ce cade pe roata ferăstrăului mecanic. 11. scobitură în forma unui șănțuleț prin care se îmbucă și se fixează două piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele două șipci care se bat în stâlpii unei case, pentru a fixa capetele bârnelor. 13. bârnă de lemn.

slai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slai (reg.) s. n., pl. sláiuri

slaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
slaĭ n., pl. urĭ (cp. cu slăvină). Munt. Un canal format din treĭ scîndurĭ care duce apa din dubă pe roata fierăstrăuluĭ. Marginea luntriĭ pe care se mișcă lopata (V. usnă și copastie). Oplean. înfundătoarea patuluĭ: țărgile se sprijină pe cele doŭă slaiurĭ. Un fel de poliță făcută în coșu (hornu) caseĭ (Cod.): case vechĭ țărăneștĭ cu pridvor, slaĭ și parmaclîc.

slai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLAI, slaiuri, s. n. (Pop.) 1. Fiecare dintre cele două scânduri care leagă tălpile unei sănii; oplean. 2. Fiecare dintre scândurile care formează părțile laterale ale unei ambarcațiuni. ♦ Scândura care formează marginea de sus a unei luntre. 3. Poliță în perete pe care se țin lucruri de gospodărie. 4. Fiecare dintre stâlpii care susțin podul morii. — Et. nec.