slăbiciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLĂBICIÚNE, slăbiciuni, s. f. 1. Faptul de a fi slab (
1), uscățiv;
p. ext. lipsă de forță fizică. ♦ Stare, senzație (trecătoare) de sleire, de pierdere a puterilor; sfârșeală.
2. Fig. Lipsă de energie, de fermitate.
3. Fig. (Mai ales la
pl.) Defect, lipsă, scădere, cusur.
4. Fig. Pornire, înclinație pentru cineva sau ceva; afecțiune;
p. ext. pasiune.
5. Fig. (Rar) Lipsă de valoare, de merite, de pregătire. [
Var.:
slăbăciúne s. f.] –
Slăbi +
suf. -ciune.