slăninuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SLĂNINÚȚĂ,slăninuțe, s. f. Diminutiv al lui slănină. – Slănină + suf. -uță.
slăninuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) slăninúță s. f., g.-d. art. slăninúței; pl. slăninúțe
slăninuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SLĂNINÚȚĂ,slăninuțe, s. f. Diminutiv al lui slănină. — Slănină + suf. -uță.