slănină - explicat in DEX

slănină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLĂNÍNĂ, slănini, s. f. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] – Din bg., scr. slanina.

slănină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
slănínă (slănini), s. f. – Grăsime de porc. – Var. slăină. Sl. (bg., sb., slov., ceh.) slanina, din sl. slanŭ „sărat” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 87), cf. ngr. σλανίνα (Meyer, Neugr. St., II, 58). – Der. slăninos, adj. (cu slănină).

slănină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slănínă s. f., g.-d. art. slănínii; pl. slăníni

slănină (Dicționaru limbii românești, 1939)
slănínă f., pl. ĭ (bg. sîrb. slanina, d. slán, sărat; rus. solonina, carne sărată; ung. szalonna, szalanna. V. solniță). Grăsimea care se întinde pe supt șoricu porculuĭ. (Și slăină, după făină). V. osînză. P. loc., v. făină.

slănină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slănină f. grăsime de porc. [Bulg. SLANINŬ].

slănină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLĂNÍNĂ, slănini, s. f. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] — Din bg., sb. slanina.