slădun (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)slădún,
slădúni, s.m.
1. (pop.) numele mai multor specii de stejar.
2. (reg.; în forma:
slodun) specie de lăstun.
3. (reg.; în forma:
slodun; deprec.) om leneș.
slădun (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)slădún (-ni), s. m. – Varietate de stejar (Quercus pedunculatus). –
Var. șlădun, șledun. Sb. sladun (Tiktin), din
germ. Schlechdorn (Candrea).
slădun (Dicționaru limbii românești, 1939)slădún și (Mold. sud)
slodún, aĭurea
șlodún, șledún și (Trans.)
șlódun m. (bg.
sladun, stejar cu ghindă dulce,
quercus aesculus, a.
sladŭk, dulce). Gorun, tufan (
quercus sessilifiora). – La Sov. 113:
Ce nu facĭ dint’un fag slodun (oblu, drept)?
Pe cînd dintr’un ciortac, ce s’alegi ? La 175:
cu un fag slodun pe umăr. La 299:
gîtu ca un slodun (rătund, robust).