sităruș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SITĂRÚȘ,sităruși, s. m. Diminutiv al lui sitar1. – Sitar1 + suf. -uș.
sităruș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sitărúș s. m., pl. sitărúși
sităruș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SITĂRÚȘ,sităruși, s. m. Diminutiv al lui sitar1. — Sitar1 + suf. -uș.