sitiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SITÍȚĂ,sitițe, s. f. (Rar) Sitișoară. – Sită + suf. -iță.
sitiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sitíță (rar) s. f., g.-d. art. sitíței; pl. sitíțe
sitiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SITÍȚĂ,sitițe, s. f. (Rar) Sitișoară. — Sită + suf. -iță.