sitișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SITIȘOÁRĂ, sitișoare, s. f. Diminutiv al lui
sită; sitiță. –
Sită +
suf. -ișoară.sitișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sitișoáră s. f.,
g.-d. art. sitișoárei; pl. sitișoáresitișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SITIȘOÁRĂ, sitișoare, s. f. Diminutiv al lui sită; sitiță. — Sită +
suf. -
ișoară.