sitișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SITÍȘCĂ, sitiști, s. f. (
Reg.) Vas de forma unui trunchi de con, cu fundul perforat, folosit în gospodărie la strecurarea laptelui și a altor lichide; strecurătoare. ♦ Strecurătoare pentru ceai. –
Sită +
suf. -ișcă.sitișcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sitíșcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. sitíștii; pl. sitíștisitișcă (Dicționaru limbii românești, 1939)sitíșcă f., pl. ca
ceașcă (dim. d.
sită; rus.
sitečko. id. cp. cu
morișcă, rățușcă).
Est. Sită mică de strecurat supa.
sitișcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sitișcă f.
1. sită mică:
toate lucrurile arată găurite ca sitișca CR.;
2. strecurătoare de lapte.
sitișcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SITÍȘCĂ, sitiști, s. f. (
Reg.) Vas de forma unui trunchi de con, cu fundul perforat, folosit în gospodărie la strecurarea laptelui și a altor lichide; strecurătoare. ♦ Strecurătoare pentru ceai. —
Sită +
suf. -
ișcă.