sitav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SITÁV, -Ă adj. v. siteav.sitav (Dicționaru limbii românești, 1939)sitáv, -ă adj. (cp. cu bg.
sipkav, rus.
siplyĭ, la Rușiĭ albĭ
sipávyĭ, răgușit).
Munt. vest. Cu vocea stinsă, care nu poate răcni, răgușit. — Și
siteáv, pl.
evĭ, eve (
Munt. vest. Rev. I. Crg. 9, 26, și ChN. I, 241).
sitav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sitav a. răgușit:
glas sitav. [Origină necunoscută].
sitav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SITÁV, -Ă adj. v. siteav.