sit - explicat in DEX

sit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SIT, situri, s. n. (Franțuzism) Peisaj. – Fr. site

sit (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
SIT, síturi, s.n. (Franțuzism rar) Priveliște din natură; peisaj. Dealurile și pădurile Hușului reproduc ... pitoreștile situri de lângă Carlsbad. HAȘDEU, I.V. 131.

sit
SIT, síturi, s. n. ~ 3. (În sint.) Sit arheologic = așezare arheologică; loc în care se efectuează săpături arheologice. (cf. fr. site archéologique) [TLF]

sit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIT s. n. 1. peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc. 2. configurație proprie unui anumit teritoriu, păstrat în forma sa naturală. ◊ sit arheologic = loc în care se efectuează săpături. 3. (biol.) cea mai mică unitate a unei gene care poate suferi o mutație sau o recombinare. (< fr., engl. site)

sit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*sit (loc, peisaj) s. n., pl. síturi

sit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sit n., pl. urĭ (fr. site, d. it sito, care vine d. lat. situs, situațiune). Peizaj, regiune mică considerată în privința frumuseții: un sit încîntător.

sit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sit n. partea unui peizaj considerat după aspectul său: sit încântător.

sit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIT, situri, s. n. 1. Peisaj pitoresc. 2. Configurația unui loc ocupat de un oraș. ◊ Sit arheologic = șantier unde au loc săpături și cercetări arheologice. Sit de conservare = arie naturală protejată. — Din fr., engl. site.