sistru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÍSTRU, sistre, s. n. Instrument muzical la vechii egipteni, alcătuit dintr-o lamă metalică curbată în formă ovoidală, cu capetele unite, prevăzute cu un mâner și având de-a curmezișul curburii, bare metalice mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete. – Din
fr. sistre, lat. sistrum.sistru (Dicționar de neologisme, 1986)SÍSTRU s.n. Instrument muzical al vechilor egipteni, format dintr-o bară curbată prevăzută cu un mâner și câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire. [< lat.
sistrum, gr.
seistron].
sistru (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÍSTRU s. n. instrument muzical la vechii egipteni și sumero-babilonieni, dintr-o bară curbată cu un mâner și câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire. (< fr.
sistre, lat.
sistrum)
sistru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sístru s. n.,
art. sístrul; pl. sístresistru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÍSTRU, sistre, s. n. Instrument muzical la vechii egipteni, alcătuit dintr-o lamă metalică curbată în formă ovoidală, cu capetele unite, prevăzute cu un mâner și având, de-a curmezișul curburii, bare metalice mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete. — Din
fr. sistre, lat. sistrum.