sistisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sistisí (-sésc, -ít), vb. – A sfătui.
Ngr. σύστήνω (Tiktin; Gáldi 255).
Sec. XVIII,
înv.sistisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SISTISÍ, sistisesc, vb. IV.
Tranz. (Grecism
înv.) A prezenta, a recomanda. –
Ngr. sistiso.