sisific (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SISÍFIC, -Ă, sisifici, -ce, adj. (
Livr.) Care cere eforturi îndelungate, istovitoare și zadarnice. –
Sisif (
n. pr.) +
suf. -ic.sisific (Dicționar de neologisme, 1986)SISÍFIC, -Ă adj. (
Despre muncă) Inutil și greu; istovitor, fără sfârșit. [Cf.
Sisif – rege al Corintului, supus la o caznă perpetuă].
sisific (Marele dicționar de neologisme, 2000)SISÍFIC, -Ă adj. (despre muncă) care cere eforturi îndelungate, istovitoare și zadarnice. (< Sisif, n.
pr. + -ic)
sisific (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*sisífic adj. m.,
pl. sisífici; f. sisífică, pl. sisíficesisific (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SISIFÍC, -Ă, sisifici, -ce, adj. Care cere eforturi îndelungate, istovitoare și zadarnice. —
Sisif (
n. pr.) +
suf. -
ic.