siric (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SIRÍC, siricuri, s. n. Prăjină cu care se conduc plutele. ♦ Prăjină care se poartă sprijinită de umăr și cu ajutorul căreia se duc greutăți, legate de capătul dinspre spate. –
Tc. sırık.siric (Dicționaru limbii românești, 1939)siríc n., pl.
urĭ și
e (turc.
syryk).
Rar azĭ. Prăjină. – Și
șiric.