sirian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIRIÁN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Siriei sau sirienilor (
1), privitor la Siria sau la sirieni; originar din Siria. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de populația Siriei. [
Pr.:
-ri-an] –
Siria (
n. pr.) +
suf. -ean. Cf. fr. syrien.sirian (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIRIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Siria. ◊ (s. f.) limbă arabă vorbită în Siria. (< fr.
syrien)
sirian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sirián (-ri-an) adj. m.,
s. m.,
pl. siriéni (-ri-eni); adj. f.,
s. f. siriánă, pl. siriénesirian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIRIÁN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Siriei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Siriei sau sirienilor (
1), privitor la Siria ori la sirieni. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de sirieni (
1). [
Pr.: -
ri-an] —
Siria (
n. pr.) +
suf. -
ean. Cf. fr. syrien.